Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii, Compendiu De Chirurgie Oro-maxilo-faciala - Alexandru Bucur [e8ly5kko68qd]


Factorii de toxicitate dependenţi de animal Factorii de toxicitate dependenţi de animal sunt: specia, rasa, vârsta, greutatea corporală, sexul, gradul de plenitudine a tubului digestiv, regimul alimentar, starea de întreţinere, starea de sănătate, predispoziţia, sensibilitatea individuală.

Speciile reacţionează diferit la acţiunea toxicelor. De exemplu, caii şi câinii sunt mai puţin sensibili la morfină decât omul; morfina acţionează analgetic la om şi câine, dar excitant la pisică; Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii sunt sensibile la acţiunea toxicelor metalice; caii sunt mai sensibili la digitală; bovinele sunt mai sensibile la cloroform; câinii sunt sensibili la sărurile de mercur, la cantaridă; pisicile sunt sensibile la fenol, benzol; iepurii sunt rezistenţi la atropină; oile pot consuma brânduşa de toamnă; vacile sunt sensibile la brânduşa de toamnă; cabalinele sunt sensibile la fenotiazină; rumegătoarele mici sunt sensibile la cupru; păsările sunt rezistente la cantaridă; feriga masculă produce intoxicaţii grave la cabaline, dar nu şi la rumegătoare.

În general, rasele perfecţionate sunt mai sensibile decât cele primitive excepţie: oile din rasa Merinos sunt mai rezistente la intoxicaţia cu cupru. Şobolanii albi sunt mai rezistenţi decât şobolanii cenuşii; rasa Friză este mai sensibilă la gosipolul din turtele de bumbac decât rasa Jersey; câinii de rasă Chaw-chaw tolerează morfina şi sunt rezistenţi la barbiturice.

Animalele foarte tinere şi cele senile sunt mai sensibile la acţiunea toxicelor. La animalele mai tinere se explică prin metabolizarea mai lentă din cauza activităţii scăzute a unor sisteme enzimatice de conjugare cu sulfatul, cu acidul glucuronic, de acetilare. La animalele senile, deficitul de metabolizare se datorează afectării morfofizologice a principalelor organe de metabolizare ficatul şi rinichiiafectare generată de vârstă.

Greutatea corporală În cadrul aceleiaşi specii, un animal mic necesită o cantitate mai mare de toxic pentru a răspunde în acelaşi mod cu unul mai mare, deoarece procesele de ardere şi de eliminare sunt mai mari.

Femelele sunt mai sensibile. Gradul de toxicitate se corelează cu metabolizarea. Astfel, de exemplu, stricnina la şobolanii femele este detoxifiată Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii lent în microzomii hepatici decât la şobolanii masculi; parationul este metabolizat mai rapid în paraoxon metabolit foarte toxic la femele, comparativ cu şobolanii masculi.

Diferenţele de sensibilitate şi metabolizare apar la pubertate, ceea ce conduce la presupunerea că sunt dependente de hormonii sexuali.

Compendiu De Chirurgie Oro-maxilo-faciala - Alexandru Bucur

În spijinul acestei ipoteze vin şi constatările că prin castrare masculii devin mai sensibili la acţiunea toxicelor şi că administrarea de testosteron femelelor duce la mărirea rezistenţei acestora. Gradul de umplere a tubului digestiv Absorbţia şi, deci, toxicitatea, sunt cu atât mai mari cu cât tubul digestiv este mai gol.

Conţinutul alimentar influenţează toxicitatea prin interacţiunea cu substanţele, determinând fenomene fizice de absorbţie sau solubilizare, precum şi fenomene chimice ca precipitarea şi neutralizarea exemple: solubilizarea fosforului de către substanţele grase, precipitarea alcaloizilor de către taninii alimentari.

Regimul alimentar Regimul alimentar poate proteja faţă de toxice sau poate accentua toxicitatea. Regimul hipoproteic, prin scăderea sintezei enzimelor microzomale de detoxicare prin aport redus de azot, creşte toxicitatea organocloruratelor, organofosforicelor, erbicidelor diuron, monuron. Regimul hiperproteic protejează ficatul animalelor de exemplu, a celor care au fost tratate cu cantităţi mici de aflatoxină şi detoxificarea se face mai rapid.

123598078-Compendiu-de-chirurgie-oro-maxilo-faciala-Alexandru-Bucur

Atât regimul lipsit de lipide cât şi cel hiperlipidic scad activitatea enzimelor microzomale de exemplu, a celor care metabolizează hexobarbitalulcrescând toxicitatea.

Regimul hiperglucidic creşte toxicitatea pesticidelor prin influenţa negativă asupra digestiei şi absorbţiei aminoacizilor, dar are un efect benefic în intoxicaţiilor cu uree, cianuri.

  1. Неужели стрелка-поводырь снова их предала?.
  2. Scădere în greutate pentru copiii de 40 de ani

Vitamina B2 protejează organismul împotriva efectului Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii al dimetilamino-azobenzenului, deoarece Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii care-l detoxifică este dependentă de vitamina B2; vitaminele complexului B au efect protector în intoxicaţia cu plumb. Aportul mineral influenţează toxicitatea în unele cazuri.

Regimul alcalin creşte toxicitatea lupinului, regimul declorurat favorizează absorbţia bromurilor, aportul de seleniu scade toxicitatea mercurului, carenţa în calciu favorizează intoxicaţia cu tetraclorură de carbon, creşte toxicitatea plumbului, aportul de factori lipotropi cresc capacitatea detoxifiantă a ficatului. Starea de întreţinere şi starea de sănătate Animalele cu leziuni organice, în special hepatice, datorită reducerii vitezei de metabolizare şi renale, datorită reducerii ratei de eliminare, sunt mai sensibile.

Deshidratarea creşte sensibilitatea la compuşii hidrosolubili de plumb, seleniu, datorită scăderii ratei de metabolizare în microzomii hepatici, fără să scadă cantitatea de proteine microzomale.

Predispoziţiile individuale Predispoziţiile individuale Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii determinate de starea sistemului nervos şi a sistemului neuro-endocrin. De exemplu: oboseala, distonia neurovegetativă cresc sensibilitatea la acţiunea toxicelor; tiroidectomia creşte sensibilitatea iepurelui la arsenobenzol, suprarenalectomia creşte sensibilitatea şobolanilor la morfină, veratrină suprarenala intervine în producerea de glutation care este un factor important în oxido-reducere, deci detoxifiere.

Sensibilitatea individuală Hipo sau hipersensibilitatea individuală pot fi congenitale sau câştigate. Hipersensibilitatea congenitală idiosincrazie este de Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii individual sau familial şi reprezintă susceptibilitatea exagerată a unor indivizi la anumite substanţe ca: sulfamide, antibiotice, iod, ioduri, chinină.

Se datorează unor deficienţe enzimatice şi se manifestă sub formă de erupţii cutanate, cistite, corize. Hipersensibilitatea dobândită anafilaxia se datorează unui proces de imunitate dobândită în urma introducerii în organism a unor cantităţi mici, dar repetate de toxice vegetale ricin sau animale veninuri care au proprietăţi antigenice.

Există şi substanţe neproteice arseno-benzenii, antipirina, coloranţii azoici care se cuplează cu proteinele şi le conferă acestora proprietăţi antigenice. Se manifestă clinic prin reacţii epidermice sau intradermice, edeme, rinită, astm, dureri articulare, induraţii limfonodulare, gvt pentru a pierde grăsime, inflamaţii viscerale.

Cea mai gravă manifestare este şocul anafilactic care poate să apară la câteva minute de la administrarea substanţei şi, în plus faţă de simptomele precizate anterior, se constată pierderea cunoştinţei, colaps, moarte. Hiposensibilitatea congenitală este legată de specie, rasă, factori genetici şi individuali. De exemplu, hiposensibilitatea iepurelui la atropină, hiposensibilitatea puilor la cantaridă. Aceste specii dispun de mecanisme enzimatice care distrug toxicul.

scădere în greutate fără solzi boldenona arde grăsime

Hiposensibilitatea dobândită este consecinţa diferitelor mecanisme, precum obişnuinţa apare ca urmare a administrărilor repetate — fenomenul de mitridatism, care determină formarea în tubul digestiv a unor bariere de absorbţie, de exemplu pentru arsen, sau se produce o adaptare la toxic, de exemplu celula nervoasă se adaptează la morfinăfilaxia reprezintă protecţia organismului faţă de o substanţă sub acţiunea altei substanţe, de exemplu, sparteina este filactizantă faţă de veninul de viperăimunitatea se instituie faţă de toxicele cu proprietăţi antigenice: ricina, veninul de şarpe, veninurile animale.

Comportarea toxicelor în organism toxicocinetica 2. Pe aceste căi intoxicaţiile se pot produce prin supradozarea medicamentelor, administrarea pe căi neuzuale, injectarea frauduloasă. Majoritatea intoxicaţiilor se datorează pătrunderii pe căi multiple. Absorbţia toxicelor reprezintă trecerea acestora din mediul extern în sânge sau limfa circulantă.

Absorbţia substanţelor toxice, cu toată varietatea structurală a acestora, este guvernată de legi comune. Ea presupune transportul prin membrane, proces guvernat de anumite legi.

Prima tehnică de anestezie utilizată În chirurgie, În general şi În chirurgia oro-maxilofacială În special, a fost anestezia generală.

Absorbţia se face prin difuziune simplă transport pasiv şi transport activ. Difuziunea simplă are la bază permeabilitatea selectivă a membranei şi se produce, Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii general, fără consum de energie, reprezentând cel mai frecvent mecanism de transport prin membrane biologice. Dintre toxicele care se absorb prin mecanismul difuziunii simple se pot menţiona: halogenii, derivaţii gazoşi ai sulfului, azotului, fosforului, arsenului, sulfura de carbon, alcoolul etilic, eterul etilic, fenolul, tetraclorura de carbon etc.

Transportul activ se realizează împotriva gradientului de concentraţie, cu consum de energie. În toxicologia clinică, transportul activ este prezent doar pentru un număr restrâns de toxice absorbabile pe cale digestivă şi excepţional, pentru cele care pătrund transcutanat sau pe cale pulmonară.

Prin transport activ se absorb: fluorurile, cloraţii, nitriţii, nitraţii, stibiul, plumbul, cuprul, cromul. Absorbţia substanţelor toxice în tubul digestiv Absorbţia substanţelor toxice se face diferenţiat, în funcţie de segmentul tubului digestiv.

Mucoasa orală are rol limitat în absorbţie datorită tranzitului rapid. Prin contact mai îndelungat prin gargarisme, badijonări, s-ar putea produce intoxicaţii. Mucoasa sublinguală este cea mai propice absorbţiei.

  • ISBN
  • Meta arzătoare de grăsimi

Substanţele care se Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii pe această cale de exemplu, cocaina, nicotina, cianura de potasiu evită bariera hepatică şi detoxificarea lor este limitată. Mucoasa esofagiană nu prezintă importanţă pentru absorbţia toxicelor.

Compendiu De Chirurgie Oro-maxilo-faciala - Alexandru Bucur [e8ly5kko68qd]

Doar la păsări, dacă este lezionată mucoasa ingluvială, este posibilă absorbţia şi, ca urmare, intoxicaţia. Mucoasa prestomacelor este propice absorbţiei. Absorbţia este dependentă de pH-ul mediului şi de pK-ul substanţei. Aşa cum s-a mai precizat, relaţia dintre pH şi pK este favorabilă absorbţiei atunci când predomină componenta neionizată ecuaţia lui Henderson-Hasselbach. De exemplu, amoniacul din rumen se găseşte predominant sub formă ionizată, absorbţia lui fiind redusă. În condiţii de aport crescut de uree, în urma hidrolizei acesteia, rezultă cantităţi crescute de amoniac care determină creşterea pH-ului ruminal şi, ca urmare, creşterea concentraţiei componentei neionizate, deci a absorbţiei, ceea ce duce la apariţia fenomenelor clinice de intoxicaţie.

Mucoasa gastrică permite absorbţia anumitor toxice. Absorbţia este posibilă pentru componentele neionizate şi Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii, ca şi în cazul absorbţiei din prestomace, dependentă de pH şi pK. La un pH puternic acid se absorb acizii slabi, dar nu se absorb bazele tari. Absorbţia în stomac este influenţată şi de conţinutul gastric.

Efecte secundare de pierdere în greutate cr500 arderea grăsimii pe burtă

Astfel, acidul clorhidric precipită sărurile metalelor grele, transformă parţial cianurile în acid cianhidric, neutralizează unele substanţe bazice, precipită unele emulsii etc. Conţinutul gastric diluează toxicul. În cazul în care stomacul este lipsit de furaje, unele toxice, datorită efectului lor iritant, provoacă voma şi astfel se produce expulzarea toxicului.

Mucoasa intestinală, datorită suprafeţei mari şi a vascularizaţiei bogate, are mare capacitate de absorbţie.

  • Interacţiuni medicamentoase Efectul simptomatic al vasoconstrictorului poate Rintensificat prin administrarea simultană a inhibitorilor de monoaminooxidază lMAO sau antidepresivelor triciclice.
  • N-acetil-l-tirozină pierdere în greutate

Cea mai eficientă este mucoasa intestinului subţire, dar la ierbivorele monogastrice se realizează absorbţia şi în intestinul gros. Mucoasa rectală este propice pentru substanţele biologic active, absorbţia se face pe cale sanguină şi pe cale limfatică, evitându-se bariera hepatică. Absorbţia prin mucoasa intestinală este influenţată de pH şi pK se absorb bine componentele neionizatede motilitatea intestinală diareea reduce absorbţia, constipaţia o favorizeazăde componentele conţinutului intestinal mucina reduce absorbţia; sărurile biliare cresc absorbţia substanţelor hidrosolubile prin formarea de micelii şi scad absorbţia dacă dau produşi insolubili cu substanţele din alimente; prin prezenţa în cantităţi mari, sărurile biliare scad gradul de absorbţie, influenţează pH-ul, motilitatea intestinală, fluxul sanguinde starea fiziologică şi morfologică a mucoasei digestive substanţele chelatante, mobilizând calciul şi magneziul membranar, cresc permeabilitatea mucoasei digestive şi scad selectivitatea faţă de moleculele mari; modificările congestive sau trofice accelerează absorbţia.

Absorbţia substanţelor toxice pe cale respiratorie Calea respiratorie este o cale severă de intoxicaţie, deoarece absorbţia toxicelor se face rapid, detoxificarea este diminuată, toxicele ocolind bariera hepatică. Excepţie fac toxicele activate hepatic ex. Pe cale respiratorie se absorb toxicele volatile cloroformul, eterultoxicele gazoase oxidul de carbon, acidul cianhidric, bioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, amoniaculproduşii care sublimează, particulele fine de aerosoli mai mici de 5 μpulberile metalice încărcate electric.

Mucoasele căilor respiratorii anterioare nazală, traheală, bronhică au importanţă redusă pentru absorbţie.

ecotoxicologie

În general, toxicele sunt expulzate prin tuse, strănut. Totuşi, contactul repetat poate duce la intoxicaţie de exemplu, se pot absorbi sărurile alcaline ca iodura de sodiu, salicilatul de sodiu. Pulmonul are o mare capacitate de absorbţie datorită suprafeţei mari, structurii şi vascularizaţiei sale. Absorbţia substanţelor toxice prin tegument Absorbţia toxicelor prin pielea intactă este dificilă datorită structurii acesteia şi datorită stratului hidrolipidic.

Pielea este considerată o barieră fiziologică faţă de particulele şi moleculele chimice străine. Există, totuşi, două posibilităţi pentru pătrunderea toxicelor în capilarele din dermă şi de aici în circulaţia generală şi anume transepidermic pentru substanţele liposolubile cu coeficient de partaj mare şi transfolicular din sebum în glandele sebacee sau foliculul pilos şi de aici în dermă. Absorbţia transcutanată este favorizată de masaj prin comprimarea 16 foliculilorde transpiraţie prin dizolvarea toxicelor de pe tegumentde eroziuni prin descoperirea circulaţiei limfatice a corionuluide solvenţii organici, substanţele keratolitice, detergenţi.

Transcutanat se pot absorbi substanţele ip slăbește şi volatile hidrogenul sulfurat, oxidul de carbon, Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii de carbon, aldehida formică, acidul cianhidrico serie de substanţe organice hidrocarburile alifatice lichide de la C6 la C10; hidrocarburile aromatice, ciclice, terpenice; alcoolii, esterii: acetaţii, butiraţii; fenolii; solvenţii cloruraţi; insecticidele organofosforice, insecticidele organoclorurate; alcaloizii lichizi: nicotina etc.

În general, substanţele cu greutate moleculară mare traversează greu pielea, pe când toxicele cu greutate moleculară mică, liposolubile, neionice şi nepolare, străbat pielea mai uşor.

Exercitii pentru topirea grasimilor de pe abdomen

Absorbţia transseroasă a toxicelor Seroasele pleurală, peritoneală, sinovială, datorită structurii lor epiteliu parenchimatos subţirepermit absorbţia lichidelor introduse în cavităţile pe care le căptuşesc. Absorbţia toxicelor pe calea mucoaselor aparente Mucoasa conjunctivală permite absorbţia toxicelor, iar acestea pătrunzând în circulaţie dau efecte generale. O serie de alcaloizi cocaina, atropina, pilocarpinainsecticidele organofosforice parationulacidul cianhidric traversează mucoasa conjunctivală dând fenomene de intoxicaţie.

Absorbţia pe cale transplacentară Placenta este permeabilă pentru gazele şi lichidele volatile cloroform, eter, alcoolpentru unele substanţe hidrosolubile chinină, antibiotice, morfinăpentru unele substanţe liposolubile benzen, corticosteroizi, organoclorurate etc.

Efectele traversării placentei sunt fenomenele toxice, avorturile, malformaţiile. Absorbţia toxicelor după administrările pe căi parenterale Calea intravenoasă permite absorbţia rapidă a toxicelor, substanţele evitând barierele gastrice şi intestinale. Calea subcutanată.

cum să ajute copilul autist să piardă în greutate timp necesar pentru a pierde grăsimea corporală

Substanţa fiind introdusă în ţesutul hipodermic, prin difuziune, ajunge în circulaţie şi îşi exercită efectul toxic.

Calea intramusculară asigură absorbţia mai rapidă a substanţelor decât cea subcutanată. Din muşchi, datorită vascularizaţiei bogate, prin difuziune, substanţele ajung în circulaţie. Cel mai rapid se absorb substanţele hidrosolubile.

cum pot să-mi pierd burta de grăsime scădere în greutate 15 kg în 2 luni

Calea intrarahidiană. Pentru realizarea absorbţiei, substanţele trebuie să străbată bariera hematoencefalică, aceasta depinzând de coeficientul de disociere substanţele puţin ionizate sau neionizate o străbat mai uşor şi de liposolubilitate substanţele liposolubile sunt avantajate.

După pătrunderea toxicelor în torentul sanguin sau în limfa circulantă, acestea rămân în aceste faze fie sub formă liberă dizolvate în lichidul plasmaticfie fixate pe eritrocite de ex. Legarea la proteinele plasmatice depinde de natura substanţei şi de specia animală. Tipurile de legături sunt: Van der Waals labileionice, covalente foarte puternice. Cantitatea de toxic legată depinde de concentraţia toxicului, afinitatea Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii locurile de fixare, capacitatea de cuplare disponibilă a proteinelor plasmatice.

S-a constatat o competitivitate pentru locurile de cuplare între toxicele din acelaşi grup: acizii slabi între ei, bazele slabe între ele. Toxicele bazice dispun de mai multe locuri de cuplare decât cele acide. Dacă în organism pătrunde o substanţă toxică care are capacitate mai mare de cuplare decât una pătrunsă anterior, cea din urmă va elibera centrii de cuplare şi apare sub formă liberă.

scădere în greutate în timpul chimioterapiei compararea aplicațiilor pentru pierderea în greutate

Această situaţie poate determina fenomene toxice de exemplu, warfarina este cuplată masiv cu albuminele plasmatice, dar o substanţă acidă o poate deplasa şi trece în circulaţie. Capacitatea de cuplare pe proteinele plasmatice este mai redusă la animalele tinere sau la cele suferinde de afecţiuni hepatice. Cuplarea pe proteinele plasmatice are şi dezavantaje şi anume întârzie biotransformarea şi eliminarea toxicelor de exemplu, cazul dieldrinului, benzenului, barbituricelor, dicumarolului etc.

nu poate pierde niciodată celulele grase cum să pierzi grăsime fără să pierzi în masă

În organismul animal toxicele se găsesc libere şi cuplate, între cele două forme existând un echilibru dinamic. Difuzarea în ţesuturi se face sub formă liberă, partea cuplată reprezentând Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii prea mari pentru a ieşi din patul vascular. Difuziunea depinde de natura substanţei, mărimea particulelor, vascularizaţia regiunilor corporale, localizarea receptorilor asupra cărora acţionează.

Difuziunea poate fi uniformă în toate ţesuturile, sau electivă determinată de diferenţele de permeabilitate ale membranelor celulareiniţial în organele care corespund proprietăţilor lor fizico-chimice, apoi având loc redistribuirea la sediul acţiunii.

Unele fracţiuni ale substanţelor toxice care au difuzat se fixează pe receptorii tisulari unde îşi exercită acţiunea biologică, iar alte fracţiuni se depozitează provizoriu sau, mai rar, definitiv în organe şi ţesuturi. După Keberle, citat de Cotrău,substanţele foarte liposolubile anestezicele, hipnoticele, sedativele realizează concentraţii mari în organele bogate în lipide şi bine vascularizate creier, măduvă ; substanţele lipofile bazice se concentrează în pulmoni, rinichi, suprarenale; substanţele lipofile slab acide se concentrează în ficat; bazele puternice şi compuşii puternic hidrofili realizează concentraţii superioare celor sanguine în ficat, rinichi, suprarenale.

Compendiu-de-chirurgie-oro-maxilo-faciala-Alexandru-Bucur

Depozitarea substanţelor toxice se poate face în ţesutul adipos insecticidele organoclorurate, solvenţii organiciîn proteinele tisulare, pe grupări sulfhidrice bismutul în rinichi, arsenul în piele şi ficat, mepacrina în ficat, pulmoniîn ţesutul osos plumbul, stronţiul, Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii, calciul, fluorul, fosforulîn piele aurul, argintul. Cunoaşterea locurilor de depozitare prezintă cum să slăbești în menopauză pentru stabilirea diagnosticului.

Astfel, modificările morfo-funcţionale din anumite organe se explică prin tropismul toxicelor pentru acestea.